Palidul punct albastru

   Ieri am dat peste un videoclip în care se dă citire câtorva rânduri din cartea Un palid punct albastru: O viziune a viitorului uman în spațiu, de Carl Sagan, chiar de către autorul ei.

   Am fost surprins de "umanitatea" cu care un astrofizician trata aspectul naturii noastre; Sagan lasă la o parte știința - sau cel puțin o pune într-un distant plan secund - atunci când vorbește despre om si cosmos.

Iată ce spune el în acest videoclip:  

"Din acest punct îndepărtat, Pământul ar putea părea lipsit de vreo anume importanță. Dar pentru noi nu e chiar așa. Gândiți-vă din nou la acel punct. El e “aici”. E casa noastră. Suntem noi. Pe el se găsesc toți cei pe care îi iubești, toți cei pe care îi cunoști, toți cei de care ai auzit vreodată vorbindu-se, fiecare om care a fost vreodată, care și-a trăit zilele. În același timp el e agregatul bucuriei și suferinței noastre cu mii de religii sigure pe sine, ideologii și doctrine economice, fiecare vânător și culegător, fiecare erou și fiecare laș, fiecare creator si distrugător de civilizații, fiecare rege și fiecare om de rând, fiecare tânăr cuplu de îndrăgostiți, fiecare mamă și tată, copil plin de speranță, inventator și explorator, fiecare dascăl ce te îvață ce e morala, fiecare politician corupt, fiecare “superstar”, fiecare lider suprem, fiecare sfânt și păcătos din istoria speciei noastre au trăit aici – pe un fir de praf suspendat într-o rază de soare.

Pământul este o foarte mică scenă situată în arena cosmică. Gândiți-vă la șuvoaiele de sânge vărsate din pricina tuturor acelor generali și împărați pentru ca, odată cu gloria și triumful lor, să poată deveni vremelnicii stăpâni ai unei fracțiuni de punct. Gândiți-vă la actele de cruzime fără de sfârșit îndurate de locuitorii unui colț al acestui pixel la ordinele unor alți locuitori al altui colț din același pixel, nu foarte diferiți de primii. Cât de dese sunt disputele lor, cât râvnesc să se ucidă unul pe celălalt, cât de pătimașă este ura lor ... Atitudinea noastră, auto-importanța pe care ne-o conferim, iluzia că am dispune de o poziție privilegiată în univers, toate acestea sunt spulberate de acest punct de palidă lumină. Planeta noastră este un singuratec fir de praf în întunecimea cosmică ce învăluie totul. În obscuritatea noastră, în acest spațiu infinit nu există indiciu că ajutorul ar putea veni din altă parte pentru a ne salva de noi înșine.

  Pământul este singura lume cunoscută, până acum, care adăpostește viața. Nu există niciun alt loc, cel puțin în viitorul apropiat, unde specia noastră ar putea migra. Vizita, da. Coloniza, încă nu. Fie că vă place, fie că nu, pentru moment, Pământul este locul unde ne scriem istoria. Se spune că astronomia are capabilitatea de a-l smeri și a-i dezvolta caracterul celui care o practică, celui care intră în contact cu ea. Probabil că nu există o ilustrare mai limpede a nebuniilor stârnite de orgoliul oamenilor decât acestă îndepărtată imagine a micii noastre lumi. Pentru mine, ea scoate în evidență responsabilitatea noastră de a fi mai buni unii cu alții și de a conserva și prețui acest palid punct albastru, singura casă pe care am cunoscut-o vreodată."

Comentariile sunt de prisos.

Sometimes less is more.